Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism

Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism este un volum colectiv, coordonat de Dan Lungu și de Amelia Gheorghiță, care colectează texte despre consumul cultural din comunism. Dan Lungu anunță în prefața volumului că miza nu a fost una literară, ci de documentare a unor practici ce țin de o anumită perioadă. Cu puțin excepții (Andreea Răsuceanu, Luminița Corneanu, Dan Doboș sau Dumitru Ungureanu), volumul nu are contributori celebri. Ce i-a interesat pe cei care au conceput cartea a fost să strîngă mărturii ale oamenilor obișnuiți, care pot împărtăși experiențe culturale interesante sau semnificative pentru perioada comunistă.

Pentru a strînge aceste texte, inițial coordonatorii au solicitat propuneri pe o pagină de Facebook pe care au creat-o cu acest scop. S-a făcut o selecție din textele care au venit, răspunzînd unui mesaj care se încheia așa: „relatați în cîteva rînduri sau cîteva pagini experiența dumneavoastră legată de un produs cultural sau o pasiune, din care să afle oricine este curios cum era cu viața culturală în comunism, nu doar cu carnea, laptele sau buteliile…“

Amintirile celor care povestesc – unii amatoristic, greoi, sentimental, alții fluent, captivant inclusiv la nivelul stilului – nu merg mai în urmă de anii ’60, majoritatea fiind legate, de altfel, de anii ’80. Apar inevitabilele referiri la Irina Margareta Nistor, dar și la raziile miliției în casele în care se organizau seri de văzut filme la video. Cineva povestește cum se crease, în bloc, un adevărat sistem de video prin cablu, subminat de apetența pentru filme porno a distribuitorului. O să găsiți tot felul de anecdote cu Cenaclul Flacăra și Cântarea României în fundal, povești despre odiseea obținerii unui disc, a unui exemplar din Istoria lui G. Călinescu sau a unei jucării „din afară“.

Shogun, de Jamesc Clavell, un bestseller al anilor 80

Un bestseller încă valabil

Sursa

Comerțul de carte apare într-o lumină de care uitasem, cu o valoare pe care i-o dădea raritatea unor volume ajunse monedă de schimb. La capitolul ăsta, cineva amintește despre o practică neverosimilă astăzi: vînzarea de carte la pachet, cu un titlu rîvnit plasat obligatoriu împreună cu altele de care nu se atingea nimeni. Și pentru că tot am ajuns la pachete de cărți, cineva povestește că părinții erau cei care cumpărau cărțile pentru premii cu coroniță.

Se citeau, cum știm, romanele lui Marin Preda și Shogunul lui James Clavell, dar și revista Pif, iar furtul unei cărți din biblioteca sau din geanta cuiva te băga la datorii grele, în contextul în care obiectul carte (și nu maculatură de partid) nu era la îndemîna tuturor și se obținea inclusiv cu cozi, pile și intervenții. Nici cu muzica nu era mai ușor, decît în cazul în care rămîneai la oferta de șlagăre neaoșe. Anca Goja povestește despre pasiunea bunicii ei pentru ce cîntau divele anilor ’80, o pasiune care includea copierea versurilor în caiet și mini-recitaluri de duminică, în loc de karaoke:

„Bunica dinspre mamă, care divorțase de mult și lucrase ca secretară, avea, cam în aceiași perioadă, un caiet de suflet. Aici își scria versurile melodiilor preferate: Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Dan Spătaru, dar și romanțe care mergeau direct la inimă. Cînd mergeam pe la ea și înnoptam în apartamentul situat pe un bulevard din Baia Mare, aveam parte de cina clasică. Aceasta includea «cartofi în ler» (copți în cuptor) cu «moare» (zeamă de varză murată) și, neapărat, multă muzică. Ne-o cînta chiar ea: de la «Roata morii se-nvîrtește țac, țac, țac», la «O ultimă țigară uitată într-un colț pe etajeră»“.

Electrecord, acum o marcă a nostalgiei

Sursa

Ceva alternativ se procura cu mult efort, cu economii și, desigur, în același regim „pe sub mînă“. Într-un text numit Minunații ani de vinil, Florin Hălălău povestește care îi era traseul zilnic în căutare de discuri occidentale, pe care de multe ori le cumpăra numai împreună cu „rebuturi Electrecord care nu se vindeau“.

Interesant, la acest volum, este faptul că el nu aduce la suprafață numai nevoile culturale comune ale vremii, ci și mijloacele prin care ele puteau fi acoperite. Comerțul socialist își avea rețelele lui informale, controlate riguros și la care accesul era condiționat tot de bani, relații și de o poziție ceva mai bună ca a vecinului. Să fii librar, măcelar sau vînzătoare de discuri la un raion din Bucur Obor îți garanta o aură în jurul căreia roia, garantat, foarte multă lume. Să ai un video sau un magnetofon, ori măcar niște casete VHS îți aducea o cotă peste medie în cartier.

Din toate aceste mici istorii personale, cartea reașează povestea consumului cultural într-un concret ce i se cuvine, fie el colorat cu nostalgie sau cu resentiment. Sînt lucruri care țin de experiențe directe, personale, care te pot face curios și dacă ai cunoscut direct acea perioadă, și dacă o știi doar din povești și reciclări nostalgice, recente.

Cartea Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism poate fi comandată de pe librăria online Cărturești de aici. Dacă introduceți codul Bookaholic la finalizarea oricărei comenzi, aveți reducere 15%. Detalii despre promoție aici.