Andy Warhol – o carte, un film și o sticlă de Absolut (P)

Sticle, conserve, mașini, televizoare, haine, publicitate, media, Marilyn Monroe, Elvis, Mao, toate i-au servit drept inspirație sau suport lui Andy Warhol, artistul care a adus obiectele familiare și figurile celebre în lumea artei, democratizând-o, integrând-o în firescul vieții prin lucrurile pe care le recunoaștem, care fac parte din universul nostru “superficial” și din ritmul celei de-a doua jumătăți a secolului 20 cu toate schimbările și dinamica lui. Despre punctul de cotitură în istoria artei reprezentat de Andy Warhol s-au scris cărți și s-au spus multe, vorbim de un artist complex și foarte complicat în simplitatea lui aparentă.

Absolut ne provoacă să ne amintim de Andy Warhol printr-o sticlă de colecție, o sticlă pe care chiar el a desenat-o, atras, după cum bine știm, de produsele comerciale, de branduri și de designul obiectelor (iar aici Absolut excelează, forma sticlei inspirând de-a lungul timpului mulți artiști, începând cu Warhol și continuând cu Damien Hirst sau Annie Leibovitz).

Pentru că e imposibil de cuprins universul lui Warhol într-un articol, am zis să pornim, firește, de la cărți. În acealași stil experimental care-i caracterizează toată munca artistică, Andy Warhol s-a jucat, într-un fel sau altul, și cu cărțile. A scris memorii, și-a scris jurnal, și-a scris un fel de filosofie a artei, a făcut ilustrații pentru cărți de copii, a scos două cărți cu pisici (!), a experimentat – de exemplu a, A novel este un fel de Ulise al lui Warhol, în care a transcris discuțiile de la The Factory (studioul lui, locul de întâlnire al boemei new yorkeze pentru numeroși artiști și iubitori de artă), înregistrate (știm că Warhol era pasionat de înregistrări). Cât despre film, ne-am oprit asupra unuia inspirat dintr-o carte care, surprinzător sau nu, nu-i a lui.

The Philosophy of Andy Warhol

Acum câțiva ani, într-o încercare timidă și conștientă de propriile limitări de a înțelege puțin din cine a fost Andy Warhol, am plecat de la Tate Modern din Londra, unde îi văzusem câteva lucrări, cu cartea The Philosophy of Andy Warhol. Am citit-o atunci cu sentimentul că îmi scapă ceva din jocul lui Warhol, din modul fragmentar în care vedea și înțelegea lumea, din toată stranietatea lui și din toată raportarea sa la cultura pop și la dinamismul lumii în care trăim (sau, mai precis, trăia). Sunt foarte literare gândurile lui Warhol, bucăți puse aparent random acolo, mici notații, dialoguri, un puzzle din lucruri, întâmplări (de exemplu, povestește la un moment dat și de Liz Taylor) și gânduri pentru care Warhol nu-ți dă cheia, ci te lasă pe tine s-o nimerești. Iar uneori pune problema din unghiuri total neașteptate, disturbing, și te face, într-un mod simplu și aparent lejer, uneori poetic, să-ți chestionezi propriile convingeri. Vorbește cu aceeași lejeritate despre artă, bani, business, despre diverși artiști, despre dragoste, sex, despre spațiu, despre petreceri, parfumuri sau despre show-urile de pe Broadway. Îmi place atât de mult la Warhol că nu-ți vorbește cu mâna la tâmplă nici atunci când o face direct, prin scris, nici când e indirect, prin arta lui.

Nu mai găsesc cartea, nu știu cui și când am dat-o (poate asta face din “efemeritatea artei” de care vorbea uneori Warhol), dar iată mai jos câteva citate la întâmplare pe care le-am notat din ea. Oricum, mi-am pus pe lista de lecturi și Jurnalul său, dar și Popism: The Warhol Sixties pentru o radiografie subiectivă a acelei perioade din prisma celui mai important exponent al ei.

During the 60s, I think, people forgot what emotions were supposed to be. And I don’t think they’ve ever remembered. I think that once you see emotions from a certain angle you can never think of them as real again. That’s what more or less has happened to me.

The most exciting thing is not-doing-it. If you fall in love with someone and never do it, it’s much more exciting.

Sex is more exciting on the screen and between the pages than between the sheets anyway.

Fantasy love is much better than reality love. Never doing it is very exciting. The most exciting attractions are between two opposites that never meet.

Money is money. It doesn’t matter if I’ve worked hard or easy for it. I spend if the same.

A Clockwork Orange – Portocala mecanică

Hm, ce legătură are Warhol cu cartea lui Anthony Burgess, o să întrebați. Păi are. Pornind de la ea, a făcut un film, un fel de ecranizare așa cum a văzut-o el, un film experiment, ca alte câteva ale lui, realizat în 1965. Dacă aveți în minte ecranizarea lui Kubrick, uitați-o. Dacă aveți în minte textul lui Burgess, priviți-l altfel. Nu neapărat în fapte, ci în esența lor. Filmul este minimalist, puternic estetizat, Vinyl este o provocare pentru privitor, de la atmosfera apăsătoare, plină de alienare, la duritatea extremă a unor scene. Iată câteva fragmente din el.

Sticla de Absolut

Pentru cei cu vârsta peste 18 ani

Ei bine, Andy Warhol s-a îndrăgostit în 1986 de sticla de Absolut așa că a pictat-o în culori vii. “I love the bottle. I want to do something”, spunea el.

Iată că în 2014 Andy Warhol revine într-o formă jucăușă, de colecție, direct la oameni – Absolut lansează o ediție limitată a sticlei, inspirată din pictura lui Warhol, care în România se poate comanda de pe Emag de aici.

Ca o inovație, sticla se poate comanda și de pe Facebook, printr-un mesaj tip direct response, Absolut devenind astfel primul brand de băuturi alcoolice ce se poate achiziționa, în România, prin social media.

Sunt 4 milioane de exemplare în toată lumea iar o parte din banii obținuți vor fi donați organizației non profit Andy Warhol ce are ca scop susținerea artei contemporane.

Arată foarte fain (evident, doar a făcut-o chiar tatăl pop art-ului!), așa că noi zicem să vă grăbiți cu comanda, vreți s-o aveți acasă chiar și după ce-ați băut vodka din ea cu prietenii în timp ce discutați despre literatură, experiment, artă și cultură pop.